Divorț în România: acte necesare, durată și costuri reale

Cele trei variante de divorț

În România, desfacerea căsătoriei se poate face pe trei căi. Diferența dintre ele nu ține de gravitatea situației, ci de două lucruri: dacă ambii soți sunt de acord și dacă există copii minori.

1. La ofițerul de stare civilă

Cea mai simplă variantă, dar și cea mai restrânsă: se poate doar dacă soții sunt de acord și nu au copii minori — nici din căsătorie, nici din afara ei, nici adoptați. Cererea se depune la primăria locului căsătoriei sau al ultimei locuințe comune.

2. La notar

Funcționează prin acordul soților, cu sau fără copii minori. Dacă există copii, soții trebuie să se înțeleagă asupra tuturor aspectelor: autoritatea părintească, locuința copilului, programul de legături personale și contribuția la cheltuieli. Notarul verifică dacă înțelegerea respectă interesul copilului și poate refuza dacă apreciază că nu îl respectă.

3. În instanță

Necesară când unul dintre soți nu este de acord, când nu vă înțelegeți asupra copiilor sau când cereți divorțul din culpa celuilalt. Tot instanța decide și dacă soții au bunuri de partajat pe care nu le pot împărți amiabil.

Ce acte îți trebuie

Indiferent de variantă, baza este aceeași:

• certificatul de căsătorie, în original;
• actele de identitate ale ambilor soți;
• certificatele de naștere ale copiilor minori, dacă există;
• certificatele de naștere ale soților.

Pentru divorțul judiciar se adaugă cererea de chemare în judecată, dovada achitării taxei de timbru și, dacă invocați culpa celuilalt soț, probele pe care vă sprijiniți: mesaje, înscrisuri, martori. Pentru cererile privind pensia de întreținere veți avea nevoie și de adeverințe de venit.

Cât durează, realist

• Stare civilă: aproximativ 30 de zile — termenul de reflecție impus de lege.
• Notar: tot circa 30 de zile de la depunerea cererii, dacă actele sunt complete.
• Instanță, necontestat: de regulă 2–4 luni.
• Instanță, contestat, cu minori și partaj: frecvent peste 12 luni, la care se poate adăuga apelul.

Costuri: ce plătești și cui

Există trei categorii de costuri, pe care e util să le separi mental:

1. Taxe către stat sau notar. Taxa judiciară de timbru pentru divorț este de 200 lei; pentru cererile accesorii se adaugă sume distincte. Onorariul notarial pentru divorț pornește, în practică, de la câteva sute de lei.
2. Onorariul de avocat. Variază după complexitate. Un divorț prin acord costă semnificativ mai puțin decât unul contestat, cu minori și partaj.
3. Cheltuieli de procedură. Expertize (evaluare imobiliară la partaj), taxe de comunicare, eventual traduceri.

Patru greșeli care scumpesc procesul

Amestecarea divorțului cu partajul, fără să fie nevoie. Partajul poate fi făcut separat, ulterior. Introdus în același dosar, prelungește divorțul cu luni bune și crește taxa de timbru, care la partaj se calculează procentual din valoarea bunurilor.

Folosirea copilului ca argument. Instanțele sancționează implicit acest comportament prin ancheta psihosocială. Un părinte care obstrucționează relația cu celălalt își reduce șansele.

Programul de vizită formulat vag. „Weekenduri alternative” generează conflicte an de an. Un program bun precizează ora de preluare și de predare, vacanțele, sărbătorile și zilele de naștere.

Ignorarea variantei amiabile din principiu. Chiar dacă relația e tensionată, o înțelegere negociată prin avocați costă mai puțin și se obține mai repede decât o hotărâre judecătorească.

Pe scurt

Dacă vă înțelegeți, mergeți la notar: e cea mai rapidă și mai ieftină cale, disponibilă și dacă aveți copii. Dacă nu vă înțelegeți, pregătiți-vă pentru un dosar de cel puțin un an și concentrați-vă pe aspectele care contează pe termen lung — locuința copilului și programul de legături personale — nu pe stabilirea culpei, care rareori schimbă ceva practic.